gata m-am plictisit
a şoptit poezia
s-a strecurat pe balcon îmbufnată ca să fumeze singură
apoi şi-a luat tălpăşiţa fără mare tam-tam
ba chiar aş zice
şi-abia asta-i cu adevărat trist
fără niciun vers memorabil pe care să-l păstrez suvenir
în multele mele foldere
am deschis la fel de îmbufnată fereastra şi uşile
să se risipească mirosul ei
să dispară chiar şi cea mai neînsemnată dovadă
că ne-am iubit nebuneşte în mansarde
camere de cămin
garsoniere închiriate
locuri unanim acceptate drept boeme şi lipsite de
rădăcini
cum ne visam amândouă
în anul acela şi-n cei care i-au urmat
câţiva de-ai mei au trecut în tăcere dincolo
am găsit un oraş frumos unde femeile se vindeau în geam
iar străzile miroseau a travka
trupul şubred m-a trădat de vreo câteva ori şi eu mi-am
trădat prietenii
s-au mai întâmplat în acelaşi timp nişte alegeri sau un
potop
meteorologii şi analiştii politici îl plagiau pe cioran
anunţând zgomotos la televizor
schimbarea la faţă a patriei
galben
roşu
portocaliu
roşu roşu roşu
ea plecase cine ştie pe unde şi nu mai era a mea
mă durea absurd ca un picior amputat
şi totuşi undeva trebuia să fie în lumea asta
undeva trebuia să se odihnească
mi-am spus
aşa că într-o zi ploioasă m-am întins pe alee lângă melcii
striviţi sub tălpi
şi-am stat acolo până când nu mi-am mai amintit numele
